Ce te faci cand…..

In ultima perioada ma tot gandesc la un lucru…

Stiti si voi prea bine ce inseamna influenta unui parinte in viata copilului sau. Stiti ce inseamna sa ii insufli anumite lucruri pe care tu le consideri bune si sa incerci sa il inveti sa mearga pe drumul considerat de tine ca fiind cel potrivit.

Sa trecem acum in postura opusa. Cum e sa fii in postura de adult si sa realizezi ca ai niste “idei” despre anumite lucruri si, fara sa constientizezi, ajungi sa actionezi asa cum ai fost “invatat”.

Unii au “noroc” si gandesc de mici sau cel putin pe masura ce cresc invata sa gandeasca singuri.

E mai greu fara exemple, nu?

Sa luam de pilda o fata…Parintii veniti unul de la tara, celalalt de la marginea orasului. Cei doi se casatoresc, au un copil, primesc de la serviciu un apartament (asa era pe vremuri, nu?) in centrul orasului. Deodata li se schimba perceptia asupra “vietii”. Isi invata copilul sa desconsidere tot ce inseamna tarani si marginasi. Il invata ca e mult mai bine in centru, doar acolo se face ceva, doar acolo sunt oameni de calitate, doar acolo se intampla ceva important.

Ce se intampla cand copilul creste?

Aici depinde…..

Daca copilul este independent si are norocul sa ii placa sa socializeze mai mult ca sigur isi va face prieteni din diverse medii socio-culturale.

Daca e tinut sub control destul de bine, nu va intelege prea clar de ce persoane straine ii atrag atentia ca greseste cand emite anumite ipoteze.

Exista si o alta varianta: sa intalneasca pe cineva care sa ii atraga atentia asupra acestor aspecte si sa ii dea de gandit.

Sa trecem la alta varianta de lucru.

Ma iau pe mine drept exemplu. De cand sunt parinte ma trezesc ca spun ori fac unele lucruri in principiul inertiei, apoi realizez ca acele chestiuni se cam bat in cap cu ceea ce vreau eu de la relatia cu proprii mei copii.

De cativa ani de  zile, tot constientizez acest lucru. Si totul a inceput cu scoala. Ba nu…a inceput cand ne-am mutat din Bucuresti, iar copiii mei s-au imprietenit cu alti copii din acea localitate.Ba nu! A inceput cand eram eu copil si ma imprieteneam cu copii de la tara, copii intalniti in vacanta, in tabere sau excursii…Ba nu, a inceput cand l-am cunoscut pe sotul meu si am avut in sfarsit un partener de discutii inteligent care m-a ajutat sa evoluez….

Resimt educatia primita tot mai mult…Resimt acest lucru cand am de luat decizii de genul: inscriere la scoala (nu i-am inscris la scoala din localitatea unde ne-am mutat pentru ca am discutat cu alti parinti si am aflat de starea insalubra a toaletelor, de numarul de persoane violente etc), alegerea unui loc de joaca (am tendinta sa ma duc spre centru, dar am inteles rapid ca suntem toti la fel si asa ca alegem mereu locuri din cartiere diferite tocmai pentru a diversifica si pentru ca nu vreau ca cei mici sa creasca intr-un cocon de sticla cum am crescut eu), cumpararea de rechizite scolare (am tendinta sa aleg anumite magazine pe baza de recomandare, dar am descoperit multe alte locatii pe internet mult mai interesante cu o paleta larga de produse si oferte), cumpararea de produse pentru casa si masina (primul gand e mereu sa merg eu personal, sa imi pierd timpul cautand, alergand din loc in loc; abia pe urma ma opresc si aleg sa accesez internetul pentru a comanda ce ma intereseaza; ultima aventura a fost pentru comandarea de petice pentru anvelopele bicicletei Dariei  de la magazin online Lincos ), discutii cu anumite persoane (prima data am tendinta sa ma retrag cand intalnesc persoane straine, apoi realizez ca sunt adult si ca interactiunea este importanta pentru a lega relatii de afaceri, de prietenie …

Uneori e greu sa iesi de sub “tutela” psihologica a educatiei primite, nu-i asa?

La voi cum e?

Reusiti sa va croiti propriul drum? Sunteti constienti de alegerea facuta? Sau aveti impresia ca mergeti pe drumul potrivit si pe urma realizati ca nu e drumul pe care l-ati alege adult fiind?

Prima saptamana de scoala – primele zile

Initial nu vroiam sa scriu nimic.

Dupa 2 ani de scoala cu Daria am zis ca nu mai ma implic in nimic si imi vad de ale mele.

Trebuie sa va spun intai de toate ca am ajuns sa facem exact ce nu doresc nimanui si ce nu credeam ca s-ar putea intampla nici in cosmarurile cele mai negre.

Cand Daria a inceput clasa pregatitoare, am inscris-o la o scoala din centrul Bucurestiului din 2 motive: acolo aveam arondat buletinul, respectiv aflasem ca acolo se invata (mergeam pe premiza ca sigur se face carte mai bine in C decat in alte zone).Snobism pur de care nici macar nu eram constienta.

Am inceput cu mare emotie si entuziasm…va amintiti cum povesteam in primele zile despre invatatoarea draguta, despre copii, cum m-am implicat sa ajut la cumpararea rechizitelor ca sa ajut parintii care nu ajungeau etc.

Dupa cateva luni am ajuns la concluzia ca parintii strica mult in relatia cu invatatoarea: au inceput sa faca tot felul de cadouri scumpe de genul parfum adus de la Paris, aparat de factu tot felul de tipuri de cafea…..Incet-incet, invatatoarea a inceput sa isi schimbe atitudinea….Acum, dupa 2 ani, o inteleg mult mai bine decat la acea vreme….Cand ai copilul pentru prima data la scoala, ai tendinta sa crezi tot ce citesti pe forumuri si in discutii online si o iei ca atare.

Din mai multe motive, am decis ca anul urmator sa o mutam pe Daria la o scoala privata unde ni s-a promis ca li se va acorda copiilor atentie diferita in functie de gradul lor de dezvoltare. Un pare pffff! pentru ca banii i-am dat conform contractului, dar in toamna au cerut bani pentru materiile optionale sub varii pretexte. Mai rau a fost ca nu se facea nicio diferentiere intre cei care stiau deja sa scrie de mana si sa citeasca cursiv si cei care abia stiau literele de mana asa ca…totul se reducea la lectii pentru cei din urma.

Dezamagiti si suparati ca discutiile cu directoarea (care e si actionar principal) ne-a spus la un moment dat in iarna : “asta e! v-ati luat-o!”, am decis ca “nu ne-am luat-o!”, ci am facut o greseala imensa pentru care a platit copilul si am regretat amarnic.

Am stat si am meditat profund asa ca am decis sa ne intoarcem la scoala de stat. Totul a coincis cu inscrierea lui Andrei la clasa pregatitoare. Pentru ca intre timp ne-am schimbat buletinele de pe Bucuresti pe alt oras de langa, am asteptat tura doi pentru inscrieri. Nu am mai gasit locuri decat la scolile din centru. A fost admis la o scoala foarte buna (apropo’ mass media cred ca exagereaza mult referitor la anumite aspecte legate despre astfel de scoli, dar asta voi scrie altadata si dupa cateva luni ca sa pot sa exemplific mai bine) si am decis sa o mutam si pe Daria prin transfer tot acolo pentru a fi impreuna.

Am avut un mare noroc sa fie primiti amandoi copiii la doua dintre cele mai bune invatatoare din scoala, motiv pentru care sunt incantata.

Dar…..acum vine problema!

Pe de o parte sunt eu: dupa 2 ani de suparari, de intelegere a sistemului (stat/privat), am inceput sa suflu si in smantana….Am decis sa nu ma mai implic si sa stau pe banca de observator si nici macar. Imi e teama sa ma implic iar cu sufletul si sa descopar pe urma ca am gresit.

Daria s-a adaptat minunat. Ii place, dar din nu stiu ce motiv nu e atenta la cerinte si ma trezesc ca nu imi transmite anumite mesaje de la invatatoare.

Andrei a mers doua zile ok la scoala, in a treia zi a plans cand a descoperit ca s-au mutat bancile, desi il prevenisem ca se va intampla asa timp de cateva saptamani.

La clasa pregatitoare a fost deja sedinta. Am decis sa nu merg din motivele enuntate mai sus, dar si pentru ca stiu cum procedeaza parintii care au copii la scoala pentru prima data. A doua zi am avut un soc cand am discutat cu cateva mamici. Una din ele a propus sa doneze sub titlul de imprumut anumite produse. Acest lucru mi se pare minunat.

Stiu ca scolile romanesti nu sunt doatte corespunzator si faptul ca unii parinti pot face acest lucru si sa respecte si legea este binevenit. Ceea ce mi se pare exagerat este faptul ca mamica a propus sa dam 400 de ron.Eu sper ca am inteles gresit si ca nu vrea ca toti cei 30 de copii sa dea acesti bani pentru produsele sanitare, pentru covoare si perne. Asta mi se pare exagerare pura.

Astept sa vad daca e asa pentru ca ma gandesc ca totusi……sunt si parinti cu cap care vor face socoteala cat inseamna 400 ronx30 copii. E o suma imposibil de mare. E o mamica care are fetitele la scoala pentru prima data si incearca sa dobandeasca controlul si sa faca ceva.

Invatatoarea lui Andrei nici macar nu stie de aceasta suma si nu mi se pare genul care sa fie de acord sa fie implicata. Este o doamna cu multa experienta care mi-a facut impresia unui om cu capul pe umeri. Incerc sa stau la distanta de discutii pentru ca as avea tendinta sa spun mai mult decat am rabdare in acest moment al vietii mele (sa zicem ca am o gramada de griji si probleme de rezolvat si nu imi doresc sa se complice lucrurile).

Aici pot zice doar ca astept sa vad ce decis acele mamici si ce vor spune ceilalti parinti.

Eu rechizite am cumparat deja si nu e vorba de ceva fenomenal de mult, nu implica o suma mare: 3 caiete, un bloc de desen, pensule, acuarele, biblioraft, 2 mape plastic, 2 folii transparente, penar complet. Mai sunt de achitat manualele si gata.

Andrei a fost extrem de vorbaret in primele zile asa ca a fost mutat (cum era de asteptat si cum ii spusesem deja ca se va intampla) intre doua fetite spre supararea lui. II va trece, dar momentan refuza sa iasa din banca in pauze din ce mi-a spus el.

De asemenea, am avut surpriza sa ma anunte ca a venit asistenta la clasa sa ii vada si Andrei a avut ideea “geniala” de a-i spune ca nu il poate vedea si pe el pentru ca nu are programare si pentru asta trebuie sa discute cu mama lui!!!!

Referitor la clasa a II-a, nu stiu inca sa va spun mare lucru. Rechizitele sunt cumparate asa cum am presupus eu ca e nevoie. Doamna ne-a explicat ca sedinta va avea loc mai tarziu, saptamana viitoare, pentru ca vrea sa fie in masura sa ne comunice orice e util referitor la manuale.

Din ceea ce am aflat recent de pe fb (nu intru atat de mult, dar e util sa poti discuta cu alti parinti), manualele digitale pentru clasa I si a II-a vor putea fi “citite” cu ajutorul unei tablete ce se va cumpara prin intermediul scolii. Este vorba de o tableta de tip Android fabricata special pentru copii. Astept sa vad si eu pretul, dar…dupa o noapte de chibzuinta, am inteles ca e bine pana la urma si asa  pentru ca am doi copii si tableta Dariei ramane la Andrei. Speram ca ministrul sa nu mai schimbe nimic in urmatorii 2 ani!

Invatatoarea Dariei pare a fi foarte iubita de parinti si copii si mi-a facut o impresie placuta. La prima vedere pare genul bland, dar am asistat si la o mica discutie cu copiii (mai ales cu Daria care a “uitat” ca are in ghiozdan caiete si a anuntat la clasa ca nu are nimic pe ce sa scrie! e prima data cand minte si sunt socata! nu imi dau seama ce s-a intamplat de a procedat in acest mod!): am realizat ca e suficient sa puna o intrebare sau doua si copiii sa inteleaga cand gresesc. Ma bucur ca nu tipa la ei, dar sunt deja mari si responsabili asa ca relatia este altfel.

Pentru cei care stiu mai multe referitor la tableta, va rog sa imi spuneti si mie.

De asemenea, cand voi afla care e situatia, va anunt la randul meu.

Am zis ca nu ma mai implic sufleteste asa ca sper sa rezist si sa nu cedez…de fapt, sper sa fie bine pentru copii si sa le placa la scoala aceasta (asa cum pare la prima vedere, le place mult si abia asteapta sa mearga).

Dupa 2 ani de scoala si dupa prima saptamana aici……multi parinti strica mergand pe principiul ca se pot da bine pe langa invatatoare. Probabil ca si alti parinti ca mine strica pentru ca vad lucrurile in gri si nu mai au incredere in cei din jur. Sunt dascali care isi fac meseria si care isi vad de ale lor asa ca ar fi bine sa ii lasam sa si-o faca. Sunt de acord ca e nevoie la clase de anumite materiale pentru ca, din lipsa de fonduri, profesorii ajung sa scoata din propriul buzunar si acest lucru mi se pare inacceptabil mai ales ca nu au salarii mari.

Ce sa facem?

Nu stiu!

Sa schimbam mentalitatea parintilor ca mine, ca tine,ca altii?!?

E clar ca degeaba sunt discutii pentru ca fondurile tot nu ajung la scoli.

Sunt multe de spus,dar am decis sa scriu una rticol cat de cat echilibrat…stiti deja ca rar se intampla sa fiu vehementa impotriva cuiva si atunci cand o fac inseamna ca sunt extrem de suparata.

Dar de blog – carti!!!!!!!!!!!

Originally posted on Drumul vietii.....:

M-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer cateva carti frumoase scrise de autori deja cunoscuti care mie una mi-au placut enorm:

– “Si dupa…” de Guillaume Muso (recenzie aici)

– “Salveaza-ma” de Guillaume Muso (recenzie aici)

– “Menajeria lui Jamrach” de Carol Birch

– “Ultima mea ducesa”de Daisy Goodwyn (recenzie aici)

– “Intalnire cu Viata” de Cecelia Ahern (recenzie aici )

– “Suflete pereche” de Cecelia Ahern (recenzie aici)

IMG_3195

Suna tentant?

Sper ca da ;)

Ce trebuie sa faceti?

1. Dati like la pagina fb a blogului si lasati la comentarii id-ul si linkul

2. Lasati un comentariu prin care sa spuneti pe care vreti sa o cititi prima si de ce.

Va fi un singur castigator asa ca veti avea ce citi in drum spre scoala, facultate, serviciu fie ca sunteti in masina, tramvai, metrou etc :)

Concursul dureaza de azi…

View original 19 more words

KidPower Romania

In urma cu ceva vreme am cunoscut-o pe Olguta Iordache. Daca va aduceti aminte, am povestit la acea vreme pe blog despre initiativa ei de a aduce in Romania un program special pentru copii.

Va redau mai jos comunicatul primit de la ea :)

Kidpower International impreuna cu Centrele Kidpower din lumea intreaga au declarat luna septembrie “Luna internationala a protectiei copilului”
 
In Romania, in cadrul acestei luni, poti participa astfel:
 
  1. Asuma-ti angajamentul Kidpower ”Pune siguranta pe primul loc: “Voi pune siguranța și bunăstarea copiilor înaintea jenei, inconvenienței sau ofensei oricui!”
  2. Discuta despre “Promisiunea Kidpower de a proteja” ™ cu totii copiii si tinerii pe care ii puteti ajuta, “Ești FOARTE important pentru mine! Dacă ai o problemă de siguranță vreau să știu chiar dacă ți se pare că sunt prea ocupat, chiar dacă cineva la care ținem se va supăra, chiar dacă te face să te simți prost și chiar dacă ai făcut o greșeală. Te rog să îmi spui și voi face tot ce îmi stă în putere să te ajut!”
  3. Distribuie acest mesaj familiei, prietenilor, colegilor, scolilor, organizatiilor si comunitatii. Imagineaza-ti impactul produs daca toti adultii grijulii isi vor lua acest angajament si vor discuta promisiunea cu fiecare tanar din viata lor.
  4. Sugereaza-ne alte resurse importante despre protectia copilului si parteneri potentiali si ajuta-ne sa dam de veste despre Luna Internationala a Protectiei Copilului in lumea reala dar si in retelele on line.
Viziteaza www.childprotectionmonth.org  pentru a gasi materiale gratuite.
 

 

Programa scolara in vigoare

Mai jos veti gasi linkurile utile catre site-ul edu.ro . Din cate am reusit sa aflu pana acum, acestea sunt programele in vigoare. Daca se modifica ceva, va anunt

Pentru programa clasa pregatitoare, clasa I, clasa a II-a, click aici si descarcati documentul.

Pentru limba si comunicare romanaclasa I si a II-a dati click aici. Veti gasi o lista lunga, mai jos pe pagina gasiti si limba romana. Descarcati/deschideti documentul pentru a vizualiza programa scolara.

Pentru matematica si stiintele naturii, click aici. Acelasi procedeu de mai sus.

Pentru disciplina Educatie plastica, click aici.

Pentru Educatie fizica si sport, click aici.

Pentru Tehnologii, click aici.

 

 

 

Apel la voluntariat

Redau mai jos un comunicat de presa care mi-a parvenit azi pe mail. Stiu ca au fost multe discutii in vara printre mamele bloggerite si se considera denigrator sa publici comunicate de presa …dar….pentru ce sunt bune aceste comunicate? Sa le tinem in Inbox? Sunt secrete cumva? Sunt doar pentru ochi alesi?

Eu consider ca e necesar sa ajunga la public, la oamenii care pot fi interesati, la cei care pot face diferenta.De aceea voi publica orice comunicat primesc si consider eu ca ii priveste pe cititorii blogului meu. Nu consider ca sunt o fraiera, o proasta, o persoana nedemna (asa cum am citit printre comentariile anumitor doamne din blogosfera – vorbeau la modul general, e adevarat). Consider ca primesc ceva ce pot da mai departe si poate fi de ajutor!

Comunicat de presa

Bucuresti, 10 septembrie 2014

Ai o pasiune? Da-o mai departe!

Apel la voluntariat – predare prin joc pentru copii institutionalizati

Vara aceasta 70 de tineri au mers in centre de plasament pentru a-i invata pe copii, prin joc, matematica, literatura, engleza, arte plastice, muzica si multe altele. Dupa un prim modul reusit, programul educational Ajungem Mari vine cu o noua propunere pentru tinerii bucuresteni: 2 ore saptamanal de predare prin joc contra satisfactiei uriase de a schimba viitorul unor copii.

Prin proiectul „Da-ti pasiunea mai departe!”, echipa Ajungem Mari isi propune sa ajute copiii si tinerii din centre de plasament sa descopere bucuria de a invata si sa-i motiveze pentru a-si continua educatia si a se feri de pericolele si tentatiile strazii.

Prin jocuri, mici competitii, jocuri de echipa si jocuri de rol, copiii invata sa se respecte unii pe altii, sa lucreze impreuna, devin mai deschisi si dau frau liber imaginatiei. Incurajarile si imbratisarile voluntarilor le dau incredere in ei si suplinesc putin din afectiunea de care nu au avut parte.

„Copiii institutionalizati sunt cei mai vulnerabili si trebuie sa le acordam multa atentie si multa afectiune, altfel vor fi tentati sa se intoarca in strada. Din cauza conditiilor in care au trait, unii dintre ei nici nu stiu sa citeasca, dar sunt foarte isteti si ambitiosi si isi doresc mult sa invete.”, spune Ina Cristea, coordonatorul programului de voluntariat.

Experienta de voluntariat nu numai ca m-a facut sa privesc lumea cu alti ochi, dar mi-a si aratat ce inseamna sa daruiesti cu adevarat. Nimic nu se compara cu acel “doamna, va iubesc”, cu imbratisarile copiilor si cu satisfactia de a-i auzi bucurosi ca incep o noua lectie.”, a mai adaugat Ina.

Voluntarii merg in echipe de cate 2 in centre de plasament pentru a preda unor grupe de 6-12 copii intr-un mod cat mai creativ. Copii au varste cuprinse intre 4 si 13 ani si sunt beneficiari ai serviciior de protectie a copilului din sectoarele 1, 2, 3 si 6.

Voluntarii nu au nevoie de experienta in predare – ei vor participa la training-uri generale si pe domenii inainte de a merge in centre. Ei pot fi liceeni, studenti, tineri profesionisti care isi doresc sa lucreze cu copii, au cunostinte solide in domeniile pe care isi doresc sa le predea, sunt optimisti, altruisti, spontani si rabdatori.

Inscrierea in proiect se poate face pana pe 21 septembrie printr-un e-mail la adresa office@ajungemmari.ro cu CV-ul si o scurta scrisoare de intentie prin care se specifica si 2-3 domenii pe care voluntarul ar dori sa le impartaseasca copiilor. Mai multe detalii pe site-ul Ajungem Mari, iar pe Facebook puteti gasi o serie de povesti de la ore spuse de voluntarii implicati in modulul de vara.

__________________________________________________

 

Programul educational Ajungem Mari – Asociatia Lindenfeld

Asociatia Lindenfeld este o organizatie non-guvernamentala ce are ca obiectiv facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la domenii cheie ale societatii, ca educatia, sanatatea, protectia mediului sau dezvoltarea sustenabila.

Programul educational Ajungem Mari este adresat copiilor din centre de plasament si medii defavorizate. Prin proiecte de voluntariat si orientare profesionala, workshop-uri, ateliere creative si activitati socio-recreative, programul isi propune sa reduca trauma institutionalizarii, a abandonului si separarii de familie, sa le dea copiilor incredere in ei si sa le formeze abilitati pentru a deveni adulti responsabili si independenti. Detalii pe www.ajungemmari.ro.

Persoana de contact:

Iarina Stefanescu

Director program

0753 19 22 63

iarina@ajungemmari.ro

www.ajungemmari.ro

https://www.facebook.com/ajungemmari

Ganduri….

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma simt ca un copil de cate ori se apropie toamna…..

Cand eram copil, inceputul de an scolar insemna in mod automat haine noi, pantofi noi, rechizite si ghiozdan noi. Era emotionant sa ma imbrac asa si sa duc un buchet de flori invatatoarei mele.

De doi ani, Daria merge la scoala si in fiecare toamna, in prima zi de scoala am vazut in ochisorii ei aceeasi emotie pe care o aveau si ochii mei cand eram de varsta ei.

Sunt curioasa cum va fi cu Andrei care pare, cel putin deocamdata, indiferent fata de ceea ce se va intampla peste 10 zile.

Am decis sa aman cumparaturile pana in ultima saptamana pentru ca vreau ca cei mici sa traiasca aceste emotii si sa simta ce inseamna acest inceput, acest an scolar, aceasta toamna.

Anul trecut nu a fost usor deloc, dimpotriva. Am avut parte de o toamna grea, zbuciumata, cu multe inceputuri care parea intunecate si in acelasi timp luminoase.

Sunt hotarata ca aceasta toamna sa fie diferita si sa le ofer celor mici ceva frumos si luminos, fara amenintarea vreunei umbre, vreunei temeri.

Pentru ca, de obicei, copiii urmeaza exemplul copiilor, am decis sa transform totul intr-un fel de eveniment si sa caut pe net un magazin online de unde sa comand bluze dama pentru mine si blugi barbati pentru sotul meu. De ce? Pentru ca cei mici se distreaza de minune de cate ori vine masina de la firma de curierat. Ei stiu din start ce trebuie facut si deja sunt obisnuiti sa deschida singuri pachetele. E ca un fel de mistery box pentru ei.

Mi se pare mai usor sa cumpar in acest mod pentru noi intru-cat eu nu am mare rabdare la cumparaturi cand este vorba de articole pentru adulti. In schimb, cand e vorba de produse pentru copii, recunosc ca imi iau tot timpul din lume sa caut, sa verific, sa ma documentez.

De ex., acum caut o tinuta speciala pentru Daria pentru prima zi de scoala. Apucasem sa ii cumpar in vara o rochita absolut superba pentru prima zi de scoala, dar acum imi e teama ca vreamea nu e potrivita pentru asa ceva. Este o rochita frumoasa, eleganta, dar mi se pare prea subtire.

Daca vremea va da semne ca se imbunatateste, atunci ii voi da acea rochita. Nu a purtat-o pana acum si stiu ca abia asteapta. Ii voi da si un pulover asortat pe care inca il mai caut prin magazine ca sa evit frigul de dimineata cat vor sta la careu pana se vor prezenta invatatoarele la clase.

Intru-cat stiu din experienta ca fiecare invatatoare are propriile pretentii la clasa, am decis sa nu cumpar decat penare (ghiozdane au deja si sunt in stare perfecta; plus ca niciunul din ei nu vrea sa renunte la ele). Stiu ca la anumite scoli/in anumite clase se strang bani si de cumparaturi se ocupa unul dintre parinti asa ca am decis ca tactica cea mai buna este asteptarea. Nu as risca sa platesc de doua ori pe acelasi lucru.

De ce nu?

Pentru ca toti copiii doresc sa aibe la fel rechizitele. Stiu! Pare ciudat…dar fiecare doreste sa faca parte din grup si faptul ca au rechizite asemanatoare ii ajuta sa se integreze mai bine. Asta o spun din experienta de 2 ani cu Daria si colegii ei din 2 scoli total diferite. Este si foarte adevarat ca fiecare copil isi personalizeaza pe urma aceste obiecte si asa ajung sa faca schimb de idei si de ……numerele de telefon ale parintilor, dar si ale lor pentru a se asigura ca isi cumpara lucrurile din acelasi loc.

Sa vedem ce va face Andrei….Pana acum singura lui preocupare a fost sa ma anunte ce jocuri/jucarii lego au colegii lui, sa imi arate ce a ales dintr-un catalog cu jocuri din lemn pe care l-a studiat pana l-a invatat pe de rost.

Mda…se anunta o toamna interesanta ;)