Fantasticul Domn Vulpe (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Cred ca Daria devine fan al autorului Roald Dahl dupa ce a citit Matilda si Vrajitoarele.

Aceasta carte ne-a fost imprumutata alaturi de un lot de carti si suntem recunoscatori pentru gestul generos al unei persoane care nici nu ne cunoaste, dar care si-a dat seama ca sunt copii care iubesc lectura si nu intotdeauna reusesc parintii sa le ofere tot ce isi doresc. Este drept ca urma sa comand cartile pe care le-am primit, insa nu acum, ci luna viitoare. Faptul ca le-am primit acum, ne umple inimile de bucurie si nu putem decat sa spunem: MULTUMIM!

Cartea „Fantasticul domn vulpe” este scurta si se citeste rapid. As zice ca poate fi citita si de cei mai mici decat Daria. Este in genul fabulelor din copilaria noastra, doar ca este vorba de proza.

In aceasta carte este vorba de o familie de vulpi care fura gaini, rate si gaste. Intr-o noapte, niste fermieri rai vor sa-l impuste pe domnul Vulpe, dar reusesc doar sa-i spulbere coada.

Dupa un timp, acel deal unde era casa vulpilor a fost distrus de sapaturile fermierilor, dar domnul Vulpe avea un plan: el si copiii lui sa sape tunele ca sa poate, in continuare, sa fure de la fermierii aceia rai.

In tunele, s-au intalnit si cu alte animale care sufereau si ele din pricina fermierilor si pe care domnul Vulpe le-a invitat la masa.

Din cauza fermierilor, animalele nu mai putea sa iasa de sub deal asa ca, atunci cand mancau, au facut planul de a evada.

Mie mi-a placut foarte mult cartea, dar mi s-a parut ca domnul Vulpe seamana cu Robin Hood.

roald dahl fantasticul domn vulpe

Cred ca acest rezumat a fost cumva cel mai greu de scris pentru Daria. De ce? Pentru ca e tare scurta cartea si avea impresia ca sunt multe de spus, ca ar povesti practic tot ce s-a intamplat. Incet-incet, a scris pana la urma rezumatul.

M-a bucurat ca a reusit sa faca si o comparatie cu alt personaj.

Incepe sa se contureze tot mai mult ideea de rezumat, de comparatii intre personaje, de intelegere a textului. Despre aceste lucruri am discutat cu ea si Andrei de cand erau mai mici, insa se vede clar diferenta dintre partea orala si cea scrisa. Cand spui ceva, iti formulezi ideile, le expui folosind si mimica, poti face pauze si poti sa iti schimbi vocea ca sa introduci anumite idei. Cand scrii….aici e altceva…trebuie sa formulezi cu atentie frazele ca sa se inteleaga mai clar despre ce este vorba si totul sa capete o forma.

Lucram-lucram, ne jucam…..invatam ;)

 

Insemnarile unei pustoaice (Rachel Renee Russell) – in viziunea Dariei

Din iarna, Daria ma batea la cap sa ii cumpar aceasta serie de carti, insa eu tot ezitam. In urma cu o saptamana, am vazut cartea „Insemnarile unei pustoaice” si am decis ca e momentul sa vad daca merita citita ori nu.

A fost pentru prima data cand am vazut-o pe Daria ca citeste doua carti in acelasi timp si am zis ca e mai bine sa termine prima lectura si apoi sa treaca la a doua. Mi-a spus: din moment ce asta faci si tu mami, eu de ce nu as reusi?!?

Sincer, imi era teama ca nu ar intelege nimic din ce citea si de asta o opream, dar am constatat ca simte nevoia uneori sa ia o pauza de la o carte si sa se „elibereze” de ceea ce citeste incercand un alt timp de lectura asa ca am lasat-o sa vad ce va face, ce va intelege.

Adevarul este ca nu ii place prea mult „Emil si detectivii” asa ca am inteles-o de ce a preferat o lectura usoara cum este „Insemnarile unei pustoaice”.

A citit-o foarte repede…dar a durat pana si-a adunat ideile sa scrie despre ea. De ce?

Sa zicem ca a fost inca o lectie pentru Daria. Celelalte carti citite pana acum puteau fi sintetizate in cateva cuvinte pentru ca actiunea era oarecum simpla, directa….pornea de la punctul A si se termina la punctul X.

In schimb, aceasta carte povesteste multe aventuri si probleme ale fetitei care nu pot fi sintetizate asa usor. La urma urmei este vorba de o carte – jurnal asa ca si capitolele reprezinta aproximativ problemele zilnice ale unei pustoaice, cu bullies, cu prieteni etc.

Deci, pentru a scrie acest rezumat a fost nevoie sa invete sa sintetizeze cat mai mult ideile. Sa vedem daca a reusit ;)

In aceasta poveste, este vorba de o fetita pe nume Nikky. Ea este nevoita sa se mute de la scoala ei privata la alta. Acolo intalneste o fata pe nume Mackenzie care se comporta urat cu ea.

Dupa un timp, Nikky se imprieteneste cu doua fete pe nume Cloe si Zoey. Ele trei trec prin niste peripetii.

Mie mi-a placut foarte mult cartea pentru ca este amuzanta, ca de exemplu: atunci cand Brianna, sora mai mica a lui Nikky, a crezut ca Zana Maseluta ia dintii copiilor de pretutindeni si apoi ii lipeste cu SUPER GLUE ca sa faca proteze pentru batrani.

Cartea este scrisa sub forma de jurnal, iar Nikky povesteste ce i se intampla.

insemnarile unei pustoaice

Examene de engleza pentru copii sau cum sa intri in clasa a V-a de engleza intensiv fara examen

Va povesteam in urma cu ceva vreme despre faptul ca Daria m-a batut la cap o iarna intreaga ca vrea sa dea testarea Cambridge.

Initial, nu am vrut sa o las din doua motive: (1) pretul mi se parea cam mare (260 ron); (2) nu eram sigura ca este pregatita pentru testare.

Pentru ca era clar ca nu mai scapam de ea (este tare incapatanata cand vrea ceva cu orice pret!), am decis sa discut cu profesoara de engleza sa vad care este situatia in mod concret.

In momentul in care ma hotarasem sa iau taurul de coarne, am primit un mail de profesoara de engleza (Daria se inscrisese intre timp la testare, urmand sa plateasca taxa dupa 2 saptamani) in care ni se explica in ce consta testarea si ni se dadea numarul de telefon ca sa o putem contacta daca aveam nevoie de lamuriri.

Trebuie sa stiti ca eu rar sun la cadrele didactice. De data asta am luat telefonul in momentul urmator si am si sunat. In timp ce suna, mi-am dat seama ca poate si alti parinti o bombardau cu apeluri si m-am simtit prost. Nu mai aveam ce face pentru ca a raspuns la telefon imediat. Mi-am cerut scuze de deranj si i-am explicat situatia.

Am fost placut surprinsa de modul cald si ferm in care mi-a explicat cum se va desfasura testarea, dar si mai mult mi-a placut ca am discutat despre Daria.

Ceea ce imi place enorm la unele cadre didactice este faptul ca, atunci cand intrebi despre comportamentul copilului tau, sunt in stare sa iti spuna clar si concret ce si cum.

Ca o paranteza, Daria a fost anul trecut la o scoala privata unde, teoretic, astfel de discutii ar trebui sa fie ceva normal si subintelese. Ei bine, de fiecare data cand intrebam ceva, mi se spunea ca e bine, ca e bine, ca e bine…..Dar, chiar si la intalnirea cu invatatoarea, discutia a fost generalizata pe nivelul clasei cu toate ca am tot incercat la acea vreme sa aduc subiectul evolutiei copilului meu in centrul atentiei: doar de asta ma aflam acolo, nu?

Revenind…..o scoala de stat, o profesoara de engleza draguta care si-a aratat disponibilitatea de a raspunde la orice intrebari as avea in continuare….

Am inteles ca Daria este emotiva si ca se necajeste cand nu reuseste sa faca totul perfect (aici e o mare problema pe care o avem), dar se descurca foarte bine la engleza si poate lua testarea.

Bun!!!

Am zis sa merg pe mana doamnei si sa ii fac pe plac si Dariei platind taxa. Este si foarte adevarat ca i-am dat si eu o testare acasa folosind jocurile pe calculator de la Fly High si conversand cu ea un pic.

A venit ziua testarii….desi este obisnuita cu testarile, evaluarea Cambridge s-a nimerit exact in saptamana cu evaluarile nationale de la clasa a II-a. Dupa acele zile emotionante pentru ea, Daria mi-a spus ca nu crede ca mai vrea sa dea si testarea la engleza pentru ca nu mai vrea sa fie stresata.

A fost prima data cand i-am spus ca….daca si-a asumat ceva, trebuie sa mearga mai departe. Daca atatea luni de zile m-a batut la cap ca isi doreste sa dea testarea, nu o las eu sa dea inapoi tocmai pentru ca nu vreau ca, in viata, sa aleaga varianta usoara.

Duminica, ne-am prezentat frumos in curtea scolii….Toti copiii alergau si radeau, Daria era inghetata toata. La propriu! Avea mainile zloi!

Am vorbit cu ea si i-am readus aminte ca profesoara de engleza si-a dedicat ultimele saptamani special pentru pregatirea lor. Au ramas in plus la scoala de doua ori pe saptamana sa lucreze exact acel timp de teste ce urmau sa se dea la testare….I-am spus ca indiferent ce va fi, stiu ca va face tot posibilul si ca sunt mandra de ea orice ar fi.

Alta paranteza: jos palaria pentru doamna de engleza! a lucrat suplimentar cu copiii pentru pregatirea in vederea sustinerii examenului si nici macar o data nu a cerut ori batut vreun apropo! nici nu s-a pus problema! Scriu aceste randuri ca nu cumva sa isi imagineze cineva ca a fost ceva impus ori ca ni s-a cerut ceva! Deloc!!!

Sa va spun ca prima din examen a iesit Daria si ca a venit toata zambitoare si fericita nevoie mare?!?

A avut un examen scris, o discutie cu doamnele de la British Council in care a fost numita „printesa Daria” si a zis ca abia asteapta si testarea de anul viitor.

Atunci m-am uitat la ea si parca nu imi venea sa cred ca era acelasi copil care plecase dimineata in sala de testare.

In saptamana urmatoare, m-am intalnit pe hol cu profesoara de engleza in timp ce il luam pe Andrei de la ore si am stat un pic de vorba.

Abia atunci am inteles ca am facut foarte bine ca am lasat-o pe Daria sa dea testarea anul acesta. De ce?

Pentru ca aceasta este prima testare din 3 necesare ca sa intre fara examen la clasa de engleza intensiv.

Nu am reusit sa retin toate informatiile pe care mi le-a dat doamna, dar am avut norocul sa primesc newsletterul de la British Council si sa ma lamuresc suficient incat sa va explic si voua sau mai bine spus sa va dau linkul pentru a va dumiri singuri ;)

Daria a dat primul nivel – Starters. La anul va da testarea pentru nivelul Movers, iar in clasa a IV-a va da testarea pentru nivelul Flyers. Exact la fix pentru trecerea in clasa a V-a cand vrea sa intre la clasa de engleza intensiv. Daca are aceste 3 teste luate, intrarea in acea clasa va fi fara examinare.

Si uite ca s-a dovedit ca uneori copilul are dreptate si parintele greseste. Daca ma incapatanam sa nu o las anul acesta sa dea testarea……ar fi fost suparare mare pentru ca nu ar fi iesit cum isi dorea ea….

Cat e ea de incapatanata, emotiva, increzatoare, nazdravana…..uneori ma uimeste cu maturitatea de care da dovada si cu hotararea de a face ceea ce considera ea ca e bine.

Matilda de Roald Dahl (in viziunea Dariei)

In primul rand, vreau sa va spun ca apreciez enorm comentariile voastre de aici si de pe facebook (de pe toate grupurile unde s-a discutat despre articolul „Vrajitoarele„). De ce? Pentru ca Daria a prins curaj sa scrie si despre „Matilda” si face din ce in ce mai putine greseli. Daca la primul rezumat a fost nevoie sa o trimit de 3 ori inapoi la birou ca sa corecteze timpii folositi, apoi sa completeze o fraza, respectiv sa scrie concluziile ei, de data asta a fost mai rapid si am descoperit alte greseli ce trebuie indreptate. Este foarte adevarat ca acum a facut si o mica comparatie intre carte si film asa ca e putin diferit ce a scris prima data.

Pentru ca am primit si mesaje private pe fb, o sa incerc sa va raspund (din nou) aici. Inainte sa inceapa sa scrie, am discutat cu ea. I-am explicat ca o rog sa scrie despre cartea citita gandindu-se ca sunt copii care nu au citit-o si poate ar fi interesati sa o faca daca vor afla despre ce este vorba.

Am revizuit articolul precedent si am adaugat si imaginea foii pe care a scris ea. Se vad clar corecturile si completarile (asta ca sa nu fie vreo indoiala ca a scris ea acele fraze). Este foarte adevarat ca a stat langa mine cand copiam pe blog ceea ce a scris si, pe masura ce imi dicta, mai schimba un cuvant sau lega frazele (pentru ca se plictisise rau de tot), dar se poate face usor comparatie intre ele si veti vedea ca nu e vreo diferenta majoara, ci mai degraba sunt adaugate conjunctii (nu, nu stie ea ce sunt conjunctiile; incerc sa ii explic eu, treptat, pe masura ce „lucram”).

Prin prisma comentariilor voastre, a prins curaj si a inteles ca nu trebuie sa se blocheze cand i se da la scoala o tema pentru a scrie o compunere. Sper ca, in vara aceasta, sa capete mai multa incredere in ea si sa o ajut sa inteleaga ca „poate”.

La acest rezumat, se vede deja diferenta si banuiesc ca asa procedeaza si la scoala: se concentreaza la inceput (adica la primul rezumat) si iese relativ bine, iar apoi se „relaxeaza” si incepe sa scrie „pe scurt”. Am citit impreuna rezumatul si i-am explicat unde era nevoie sa adauge ori sa stearga ceva, i-am aratat si cateva greseli de gramatica, dar nu am modificat nimic altceva. Se vede si diferenta de scris dupa ce a luat o pauza pentru ca a schimbat culoarea pixului.

La final, am intrebat-o de ce a scris diferit fata de primul rezumat. Mi-a spus ca acum nu avea mare chef sa scrie. Am zis: nu-i nimic. Nu te obliga nimeni sa scrii. O vei face doar cand vei dori. S-a uitat la mine si mi-a spus: acum, daca tot am scris despre Matilda, publica. I-am explicat ca aici e vorba doar de un exercitiu de compunere, nimic altceva si nimeni nu se asteapta sa faca acest lucru daca nu vrea ori nu poate. Mi-a spus ca se bucura mult ca atatia oameni au lasat comentarii (i-am citit fiecare cuvant scris de voi) si ca nu este vorba despre asta. Mai degraba ii e teama ca cineva sa nu creada ca nu se descurca.

Si uite aici vroiam sa ajung cu ea…..sa o fac sa inteleaga ca, in viata, mereu va intalni oameni care o vor simpatiza ori nu, care o vor sprijini ori nu. Important e sa faca doar ceea ce ii place si ceea ce isi doreste (atata vreme cat nu raneste alti oameni). Nu trebuie sa se gandeasca sa ii faca pe altii fericiti daca asta o face pe ea nefericita. Aici e o problema pe care o avem: isi doreste sa ii multumeasca pe altii, iar cand face ceva doar pentru ea, se simte de parca „s-ar razvrati”.

Se dovedeste ca ideea de a o ruga sa scrie despre cartile citite si de a publica ceea ce scrie are si un alt rol asa ca ma bucur ca am decis pana la urma sa fac acest pas cu ea. Sper ca, la finalul acestui exercitiu, sa atingem mai multe puncte sensibile.

Pentru cei care si-au exprimat ingrijorarea: nu este obligata nici sa citeasca, nici sa scrie. De citit nici nu se pune problema. Mai degraba o rog eu sa mai lase cartea din mana.

De scris…aici nu e vorba despre obligatie. Oricum are ca tema de vacanta de la scoala sa scrie 5 compuneri asa ca eu doar o ajut sa inteleaga mai clar ce pasi trebuie urmati cand scrie ceva si credeti-ma pe cuvant ca ii place sa scrie, dovada consta in jurnalele si agendele cu povesti pe care le are la ea pe birou, pe pat, pe covor, in ghiozdan.

Problema reala este lipsa de incredere de sine. De asta a intervenit partea cu publicarea cuvintelor ei: ca sa capete un pic de incredere si sa primeasca comentarii constructive (lauda, critica …).

Cand i-am corectat prima data ceea ce a scris, ii venea sa planga crezand ca o voi certa. Noi nu folosim un ton nervos cand discutam, ci suntem ca doua prietene, iar din intamplare una din ele are un pic mai multa experienta decat prima. Reactia ei imi confirma ceea ce mi-au spus atat invatatoarea, cat si profesoara de engleza: este emotiva. Este o parte la care trebuie sa mai „lucram”, dar stiu ca nu pot schimba mare lucru in acest sens in afara de a o ajuta sa capete incredere in ea insasi.

Incet-incet, a inteles ca este vorba doar de cateva lucruri de baza pe care trebuie sa le inteleaga. I-am explicat ca nimeni nu s-a nascut invatat ;)

In aceasta carte este vorba de o fetita numita Matilda. Aceasta fetita a invatat singura sa citeasca inca de la 3 ani. Cand nu mai gaseste in casa ce sa citeasca, fetita merge la biblioteca orasului. Tatal ei se ocupa cu „vanzari de masini”. De fapt, sunt masini furate. Mama merge si joaca bingo, iar fratele merge la scoala. Deci, Matilda ramane singura acasa.

Dupa un timp, tatal Matildei are un client pe nume domnisoara Trunchbull. Acest client nu este ca oricare altul, aceasta este doamna directoare a scolii.

Intr-un final, Matilda este inscrisa la acea scoala ceea ce o face foarte fericita.

Cam pe la mijlocul anului, familia Matildei pleaca in Spania pentru totdeauna. Matilda nu vrea sa plece, ci ea isi doreste sa ramana cu invatatoarea ei, domnisoara Honey (miere).

Eu am observat ca filmul si cartea se deosebesc in legatura cu:

– In film se spune ca Trunchball inchidea copiii in niste cutii si in carte nu-i asa.

– In carte nu apare partea in care Matilda si domnisoara Honey intra in casa lui Trunchball si descopera ca aceasta il omorase pe fratele ei, tatal domnisoarei Honey.

Filmul este mult mai detaliat decat cartea, insa mie mi-au placut amandoua.

roald dahl Matilda

Vrajitoarele (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Am zis eu ca seamana cu mine si ca ii place sa citeasca, dar nu am banuit ca genele sunt asa de puternice :D

Dupa ce am primit coletele comandate special pentru ei doi, Daria si-a luat aproape toate cartile la ea in camera pentru ca vroia sa citeasca….imediat!

A „reusit” performanta sa citeasca in 4 zile doua carti „Vrajitoarele” si „Matilda” de Roald Dahl si acum a trecut la alta carte la fel de interesanta. Adevarul este ca, desi ma bucuram ca a inceput sa citeasca si ca nu mai lasa cartile din mana, eram si putin stresata gandindu-ma ca ii vor obosi ochii si ca ar fi bine sa le citeasca la un interval mai mare de timp. Nu s-a lasat convinsa asa ca acum ne „luptam” sa mai amanam lectura achizitiilor facute ieri tocmai pentru ca nu vreau sa exagereze.

Revenind…..promiteam zilele trecute ca o voi lasa pe ea sa scrie despre ce a citit asa ca incepand de azi veti avea ocazia sa descoperiti cartile prin prisma unui copil de 8 ani. Sa ne intelegem clar: este prima data cand face asa ceva, deci nu vreau sa aveti pretentii ca in cazul unor recenzii scrise de un adult.

Pentru Daria, „recenzie” inseamna in acest moment rezumatul cartii si concluzia ei.

In aceasta poveste este vorba despre un baietel si bunica lui care pleaca in vacanta din Norvegia in Anglia.Ei se cazeaza la hotelul Magnific unde vor petrece vacanta de vara.

Intr-o zi, baietelul vrea sa-si dreseze soriceii. Primul truc este sa intre in maneca si sa iasa pe la guler. Camerista intra in camera sa-i faca patul si chiar atunci unul dintre soricei, William, iese de la locul lui speriind-o atat de tare incat tipatul ei s-a auzit de la etajul 5 pana la parter. Din acest motiv, baietelul este parat la directorul hotelului.

A doua zi, baietelul merge direct in sala de dans unde vrea sa-si invete soriceii trucul 2: sa mearga pe funie.

Dupa un timp, in sala, intra mai multe doamne care se aseaza pe scaunele pregatite pentru conferinta la care luau parte si incep sa susoteasca. Imediat, baiatul isi dadu seama ca sunt vrajitoare… Din pacate, acestea il prind si il forteaza sa bea „soricogen” transformandu-l in….soricel.

Speriat, baietelul alearga direct la bunica lui si ii povesteste ce s-a intamplat. Aceasta are o idee: sa toarne „soricogenul” in supa vrajitoarelor.

Astfel, vrajitoarele isi primesc pedeapsa si sunt transformate in soricei.

Am citit si cartea „Matilda” de acelasi autor si am observat ca personajele negative isi primesc mereu rasplata ceea ce imi place enorm. Mi-ar place ca si oamenii rai sa isi primeasca pedeapsa, iar acest lucru sa nu se intample doar in carti ori desene animate.

roadl dahl

 

Final de an scolar sau cum au crescut piticii

Nu voi povesti cum a fost la scoala pentru ca am tot scris pe parcursul acestui an.

Voi povesti cum s-au schimbat copiii de-a lungul acestor luni.

Pentru Andrei a fost primul an de scoala.

Cand era la gradinita, el era genul acela de copil ultra cuminte. Nu se misca de pe fotoliu, uneori cobora doar pentru a se juca cu trenuletele de lemn (foarte rar). Era mult in avans fata de ceilalti copii asa ca se plictisea. Cand ceilalti invatau cifrele de la 1-5, el stia sa numere pana la 50. Cand a incheiat gradinita, ei abia stiau cateva litere, el citea aproape cursiv.

Nu pot zice ca e meritul meu neaparat, cat a fost dorinta lui de a intelege ce lucram cu Daria…uneori admiratia pentru sora mai mare conteaza enorm.

Daca in urma cu un an pentru el Daria era undeva pe un piedestal si, in proportie de 50-75 %, facea cam tot ce zicea sora mai mare….dupa un an de scoala, lucrurile s-au schimbat. Isi impune punctul de vedere! Nu cedeaza in fata niciunui argument pentru ca el considera ca are dreptate (nu are mereu, dar are o gura mare!!!!!)

Pe masura ce creste, constat ca stie tot mai clar ce vrea si nu cedeaza in fata niciunui fel de argument ori presiune din partea nimanui. Poate ca exista ceva de genul: 5 minute e de acord cu tine, dar isi da seama imediat de „greseala” si ii „trece”.

Primele luni de scoala au fost ceva de genul:

– ai iesit din banca in pauze?

– nu!

….

– ai prieteni?

– pai, da…..A, M, L etc

….

– nu amortesti sa tot stai pe scaun?

_ …..pai desenez! (adica niste mazgalituri pentru ca desenul nu e punctul lui forte nici pe departe)

Dupa 2 luni, daca aparea ceva diferit aflam de la invatatoare: Andrei a strigat, Andrei se joaca cu masinuta in timpul orei, Andrei se face ca nu aude ce ii cer…..

In aceeasi perioada, invatatoarea a fost plecata si i-a tinut locul o domnisoara invatatoare. Era blanda cu copiii. Nu lucrau ei cine stie ce, mai degraba era un fel de negociere:

– putem sa facem doar o pagina azi si recuperam maine?

– faceti 2 pagini azi si maine 2….

– imi e somn, pot sa dorm pe banca?

– eu vreau sa stau la dvs in brate, pot?

….

In ianuarie, a revenit invatatoarea lui Andrei si lucrurile s-au schimbat. Au reintrat in ritmul lor: carti de activitati pe teme, joaca….

Si da….Andrei incepuse inca din decembrie cand era cealalata invatatoare sa iasa din banca.

Acum, dupa cateva luni de scoala, a ajuns la punctul opus. Este unul dintre cei mai nazdravani, alearga mereu, e in centrul jocului (fie ca e vorba de discutii si credeti-ma ca vorbeste extrem de tare, fie ca este vorba de cine stie ce joc).

Cum spune si invatatoarea lui: daca ii da de lucru, realizeaza tot (a participat la doua concursuri unde a luat 90 puncte din 100 la gazeta matematica si 100 puncte la un concurs complex din mai multe domenii – am scris aceste randuri strict pentru a preciza ca e istet, dar e nazdravan nevoie mare!!!). Daca il lasa in pace……face ce face si discuta cu unul dintre cei doi Luca ( au doi colegi cu acelasi nume si e prieten cu amandoi) ori isi gaseste el ceva….

Serbarea de final????

A spus poezia, a cantat….Nu a mai avut emotii cum a fost in iarna….Dar…..s-a uitat tot timpul in ochii mei…adica o ora si jumatate a trebuit sa ma uit la el pentru ca altfel….se incrunta :P

La final????

Cum sa stea cuminte pana la final???
Cand a venit momentul sa le decerneze premiile si diplomele…..toti erau aliniati pe scena Salii de Festivitati a scolii…Andrei si inca un baietel erau in spatele lor si se aruncau de mama-focului de-a lungul scenei…in genunchi! DA!!! Taman problema noastra: ruptura de ligament!

Pana nu i-am dat buchetul de flori, nu s-a oprit. Cum i-am dat ceva de facut, cum s-a oprit.

Si, da, inainte sa lasati comentarii, scriu foarte clar: mi se pare absolut normal sa duci un buchet de flori doamnei invatatoare care face tot posibilul sa ii invete nu doar ce inseamna scoala, ci si bune maniere (ca o paranteza: multumita dansei, are dorinta de a merge singur pana in clasa si de a-si duce singur ghiozdanul, iar eu nu mai trebuie sa merg in fiecare dimineata prin toata scoala pana la clasa lui) etc. Este o chestie de bun simt sa arati cumva aprecierea pentru cineva care se ocupa de copilul tau.

Deci…….la scoala, Andrei se comporta ca orice baiat de varsta lui, dar si potrivit caracterului sau: se joaca, si-a facut un grup de prieteni; invata si e atent la ore (nu mai face „figuri” cand e cu doamna invatatoare, dar mai are unele scapari la doamna de engleza pentru ca a vazut ca nu il cearta – apropo’ de asta: cand a aflat Daria ca fratele ei mai mic nu e cuminte la ora de engleza a fost foc si para pe el si i-a tinut o teorie de zile mari pentru ca au aceeasi profesoara :P ).

La inceputul anului a refuzat sa il inscriu la cursurile de dans si teatru. Dupa serbare, a zis ca vrea sa mearga si el din toamna :D

 

Ajungem la Daria…..

E diferenta intre invatatoare, dar si intre copii asa ca ma voi rezuma strict la evolutia Dariei.

Din nefericire, am avut idioata idee de a schimba scoala dupa clasa pregatitoare (cine stie detalii, intelege ce voi scrie acum). In clasa I am inscris-o la o scoala privata de unde am plecat cu un gust amar. Asa ca acum ne-am intors la sistemul de stat. Fara sa vreau voi face o comparatie intre cele doua scoli: degeaba invatatoarele sunt dragute cu cei mici, daca nu se face carte, iar copilul scade „progresiv” la orice inseamna cunostinte. Mai clar: se ia un copil care stie sa citeasca si sa scrie cu stiloul, sa faca adunari si scaderi cu trecere peste ordin si se…….cere sa citeasca pe litere si silabe, sa scrie cu creionul si sa faca adunari si scaderi pana in 10!!!

In colectivul unde a intrat anul acesta, a avut noroc sa isi gaseasca rapid prietene. Sunt fetite la fel de ambitioase ca ea cu care se joaca si discuta mereu. Constat, insa, ca Daria imi seamana enorm si e tare baietoasa. De cele mai multe ori, prefera sa joace fotbal, baschet, sa alerge cu baietii. Va dati seama?!? In fusta (e mare fan al fustelor si rochiilor) si alergand de mama focului pe acolo!??! In plus, a capatat o aversiune pentru orice inseamna discutii despre printese si povesti lacrimogene ;)

Referitor la invatatura…..iarasi fac comparatie cu fosta scoala: sunt progrese reale. A reusit sa recupereze tot ce aveau ceilalti in plus fata de ea si sa ajunga printre primii in clasa (iarasi! nu ma refer doar la note, ci la cunostintele dobandite care ma intereseaza mult mai mult). Este foarte adevarat ca Daria este genul de copil care are nevoie de competitie ca sa fie stimulata sa invete mai mult si aici are din plin. Sunt multi copii ambitiosi in clasa si aici nu ma refer doar la invatatura. Este vorba de ceea ce le place lor sa faca in timpul liber.

Este o adevarata concurenta sa citeasca, sa isi faca propriile desene (Daria si-a descoperit o adevarata pasiune), sa isi scrie propriile carti ori reviste……E o adevarata nebunie in grupul acesta de fetite. Si asta e partea care ii place enorm.

Pe de alta parte, observ ca Daria are tendinta sa isi limiteze mult partea creativa la proiectele scolare si sa foloseasca des fraze standard ori sa intoarca frazele, spunand practic acelasi lucru. Nu inteleg de unde vine aceasta diferenta intre ceea ce face ca activitate extracuriculara si ceea ce face la scoala. Zici ca e vorba de doi copii diferiti.

Partea interesanta?

A inceput sa citeasca romane…Initial, invatatoarea le-a cerut sa citeasca niste carti care, din punctul meu de vedere nu erau pentru varsta lor si ma temeam ca nu va intelege mare lucru din ele: Fram ursul polar, Colt alb…..la polul opus de Aventurile lui Habar N-am si Apolodor…..

Acum a prins gustul cartilor lungiiiii asa ca nu mai scap de ea….Am descoperit pe fb un grup de invatatori si am vazut o lista de lecturi suplimentare care mi-a placut mult. Am comandat aproape tot ce era pe lista si deja a citit doua carti: Matilda si Vrajitoarele de Roald Dahl, iar acum citeste Emil si detectivii. Recenziile la aceste carti le va scrie chiar ea asa ca zilele urmatoare veti citi si parerea Dariei ;)

Revenind…..Profesoarele…..au aceleasi profesoare….

De doamna de sport nu cred ca e vreun copil care sa nu fie indragostit. Este asa energica si plina de voie buna, mereu ii ia in brate, nu tipa la ei, se joaca cu ei…..inventeaza tot felul de jocuri….si absolut toti o asculta. O singura data i-a pedepsit pe cei de la clasa Dariei pentru ca baietii au fost obraznici si a refuzat sa mai faca ora de sport cu ei. La inceputul anului scolar, a avut de dus o adevarata munca de lamurire cu cei de la clasa lui Andrei …sa ii invete sa coboare treptele fara sa se auda in partea cealalalta a scolii ca incepe clasa pregatitoare ora de sport…Acum??? Sa vedeti ce frumos alearga in jurul curtii cantand piticii….e un adevarat spectacol sa stai si sa ii admiri….

Profesoara de engleza este o doamna care merita tot respectul nostru, pe masura admiratiei copiilor: pentru testarea Cambridge la care Daria a insistat mult sa se inscrie, a stat si a lucrat in timpul sau liber, fara a cere bani, cu toti copiii inscrisi, dupa ore…..Din cate stiu, absolut toti au luat testarea. Asteptam doar hartiile oficiale din Anglia. Ceea ce am observat este urmatorul lucru: copiii chiar asteapta cu nerabdare sa vina ora de engleza ;)

La final de an scolar…..

CE BINE CA A VENIT VACANTA!!!!!!

Hamburger de casa

Nu stiu cum e la voi, dar la noi in casa exista momente cand fiecare are pofta de ceva anume. De cele mai multe ori incerc sa pregatesc eu ceea ce doreste fiecare asa ca …nu radeti pana nu incercati ;)

Din plictiseala, nu aveam ce face si le-am spus copiilor ca ii las pe ei sa faca lista cu meniul pentru saptamana urmatoare. Nu stiu cine m-a pus ca acum am de pregatit tot felul de nebunii pline de calorii: saorma, hamburger, sarmale, ultra-mega-sandvis (asta e denumirea data de Andrei), hot-dog (asta e partea cea mai dificila pentru ca nu stiu sa pregatesc cremvursti – caut retete), profiterol etc.

Pana acum nu pregatisem hamburger in casa asa ca am cautat retete pe net.

Mi-am dat seama ca nu e deloc complicat si am zis ca duminica va fi ziua dedicata hamburgerilor de casa.

Am tocat 1 kg de carne de porc, am amestecat condimentele (depinde de gustul fiecaruia; eu am pus marar, busuioc, ardei, usturoi, cimbru, sare, piper). Desi in retete nu apare ca se pun oua, eu m-am temut ca nu se face legatura cum trebuie asa ca am pus si un ou.

Dupa aceea, am pus o bucata de folie de aluminiu pe un fund de lemn. Am format chiftelutele si le-am turtit, le-am pus pe folia de aluminiu si am dat totul la rece pentru cateva ore.

Am pregatit 8 hamburgeri pentru toata lumea se lauda ca are loc pentru muuullltttiiii!!!

Intr-o tigaie gen grill am pus un pic de ulei (imi era teama sa nu se lipeasca; in multe filmulete pe youtube am vazut ca nu se pune grasime, dar eu am zis ca mai bine nu risc nimic dat fiind ca era prima experienta).

Am pus turtele de carne si le-am prajit usor. Noua nu ne place nimic in sange asa ca am avut grija sa se rumeneasca bine totul inainte de a le servi.

Intre timp, am taiat rosii, castraveti cruzi si castraveti acri rondele, am taia felii din casul afumat (se pune cascaval, dar am preferat sa folosesc cas pentru ca Daria nu mananca cascaval decat la sandisurile calde), am pus sticlele de ketchup, usturoi si maioneza.

Cand turtele de carne au fost gata, am pus feliile de chifle pe grill cate 10 secunde.

In functie de gustul fiecaruia, am pregatit hamburgerii ;)

Pofta buna tuturor!!!

hamburger de casa

p.s.: la final, doar sotul a putut sa manance 2 hamburgeri, noi ne-am limitat la cate unul pentru ca sunt mult prea satiosi cei pregatiti in casa

p.p.s.: Daria a zis ca astia sunt mai degraba cheese-burgeri de casa decat hamburgeri pentru ca  au si cas :D