Va daruiesc Luna de pe cer si tot Universul daca asta va doriti

Uneori viata aseaza lucrurile intr-un mare fel cum spune o prietena de-a mea.

Asa se face ca zilele noastre de nastere sunt la distanta de 14 zile…intai Andrei, pe urma mami si, dupa doua saptamani, ziua Dariei.

Maine este ziua fetitei mele si acum stau sa ma gandesc, asa cum am facut des in ultima perioada, oare cand a trecut timpul ?!?

Maine – poimaine incepe gimnaziul…apoi intra la liceu…. pleaca la facultate… isi ia permisul…..se casatoreste…..devine mama pentru prima data….atatia ani vor trece si eu probabil ca ma voi mira cand au trecut….

Ma uit la Andrei si vad cat este de copilaros, cat este de inocent si apoi rad cand il aud….”cand ma voi casatori si voi avea copii, eu ii voi invata sa joace Starcraft cum m-a invatat tati pe mine” …..

Ca orice parinte, as dori sa va ofer Luna de pe cer sau tot universul daca asta va doriti. Mi-as dori sa va ofer o viata frumoasa si linistita ca sa stiu ca sunteti fericiti. Ar fi minunat sa se poata face orice!

Din pacate, nu pot sa fac chiar tot ce mi-as dori pentru voi.

Insa, pot sa va ofer iubire neconditionata, sa ma asigur ca nu va lipseste nimic si ca voi face tot posibilul sa va ascult de cate ori spuneti ceva, ca voi incerca sa va fiu alaturi cu vorba si cu fapta.

Va iubesc mult!

Drob de hrisca si naut

La hrisca ma uitam ciudat pentru ca imi aducea cumva aminte de arpacasul din care facea bunica cea mai buna coliva cu putinta, dar de care eu ma feresc pentru ca mi se parea mereu greu de dovedit.

Pentru ca am o perioada cand simt nevoia sa incerc retete noi, mai sanatoase, am zis ca ar fi momentul sa caut si ceva legat de hrisca, nu doar de naut si linte.

Aproape toate retetele gasite pe internet duceau la calirea boabelor de hrisca. Cum nu eram sigura ca ne-ar place hrisca calita, chiar si pusa alaturi de legume si piept de pui fasii, am zis ca e cazul sa mai caut retete. Am gasit o reteta cu pulpe de pui si hrisca la cuptor, dar parca aspectul nu ma incanta deloc.

Pana la urma, am gasit o reteta de drob vegetal din hrisca si naut. Am zis ca e cazul sa incerc reteta si sa adaptez la ceea ce aveam in bucatarie, dar mai ales la ce le place copiilor. Reteta de baza o gasiti aici (include si nuci).

Am pus la inmuiat, in vase separate, o cana de hrisca si o cana de naut. Am folosit apa fierbinte.

A doua zi, am scurs si am pus la fiert in vase separate. Periodic, am adaugat apa fierbinte. Cand era aproape gata fiert nautul, am adaugat si o mana de boabe de porumb (am in lada frigorifica porumb boabe fiert).  Hrisca era deja umflata bine pentru ca a stat aproximativ 8 ore la inmuiat asa ca la fiert am tinut-o doar 10 minute altfel se facea terci. Am scurs hrisca si am pus-o intr-un castron mare.

Cand au fiert nautul si porumbul, am scurs boabele si le-am pus in robot alaturi de o ceapa tocata marunt si un ardei gras, putin ulei, putina apa calduta (adaugati in functie de cat de tare/moale doriti sa fie compozitia). Nu am facut totul pasta, ci am lasat totul grosier.

Aceasta compozitie am rasturnat-o peste hrisca scursa, am adaugat condimente (sare, piper, boia dulce), 2 linguri de faina de secara, 1/2 lingurita de nucsoara, oregano si busuioc, o lingurita de susan. Pentru ca mi se parea cam tare compozitia, am adaugat putina apa calduta pastrata de la fiert.

Am pus totul intr-o forma de cozonac si am dat la cuptorul incins timp de o ora (cuptor electric, 200 grade, caldura sus/jos). Cand scobitoarea iese goala, curata, inseamna ca drobul este gata.

Este un pic sfaramicios pentru ca nu are ou, dar este delicios!

Merge simplu (pentru gustari) ori alaturi de orice doriti voi sa il mancati.

 

Pofta buna!

Pasta de linte

Am scris ieri despre ea, dar am realizat ca nu am detaliat prea mult cum am pregatit-o.

Asa cum ati inteles deja, in aceasta perioada testam retete noi si gusturi deosebite.

Am pus lintea la inmuiat (250 gr) de seara. A doua zi, am scurs, am spalat-o si am pus-o la fiert alaturi de 500 de gr de cartofi curatati si taiati cuburi. A fiert destul de repede.

Am pus totul in robot alaturi de o lingura de unt si condimente, o lingurita de usturoi granulat. Am adaugat treptat apa calduta din care a fiert pentru a inmuia putin compozitia (mi se parea prea tare).

A iesit o pasta verzuie.

Sincer, la inceput ma temeam ca cei mici vor refuza sa manance din cauza culorii mai ales ca Daria, cand a vazut bobitele de linte inainte sa le pun la inmuiat, a comentat ca seamana cu mancarea pentru pisici (!) .

Faza e ca le-a placut tuturor si, cu toate ca am obtinut o cantitate destul de mare de pasta/pate de linte, s-a terminat rapid-rapid.

20160205_182623

Reteta de baza o gasiti aici. Eu nu am pus mustar pentru ca cei mici simt imediat gustul si nu ar fi mancat garantat. Am mai gasit si alte retete care mi-au atras atentia, inclusic una indiana, dar inca nu am curaj sa o pregatesc pentru ca include si un ardei iute. Sa vedem…pe masura ce cresc copiii poate se vor adapta si la alte gusturi, un pic mai condimentate.

Pofta buna!

Hummus

Recunosc sincer ca, de cate ori ajungeam la Mega ori alt hipermarket si vedeam caserole cu hummus, mi se parea dezgustator. Culoarea, denumirea, aspectul general nu ma convingeau ca e gustos.

Aseara, stateam si ma gandeam ce as putea sa mai pregatesc pentru copii si, cautand pe net diverse retete, am gasit retete de humus.

Mi-am dat seama ca nu e greu deloc de facut si parca seamana cu fasolea, la urma urmei si pasta de linte tot spre fasole tinde, dupa gust.

M-am uitat la mai multe retete si am observat ca erau cam identice, dar nu eram convinsa ca ai mei pitici ar manca. Pentru ca am obiceiul sa adaptez retetele la gusturile noastre, am decis ca voi incerca sa pregatesc humus scotand si adaugand ce stiu eu ca da exact savoarea potrivita.

Am pus o cana de naut la inmuiat in apa fierbinte si am lasat peste noapte sa se umfle.

A doua zi am scurs apa, am pus nautul in apa fierbinte si am dat la foc molcom. A fiert destul de repede, desi pe internet apar o multime de comentarii referitoare la durata de fierbere. Legat de acest aspect, trebuie tinut cont ca nautul se comporta similar fasolei asa ca, daca scade apa, trebuie sa adaugati apa fierbinte, nu rece pentru ca se incrudeaza si dureaza mult mai mult fierberea.

Am scurs apa, partial, am pus nautul in robot cu o ceapa tocata marunt, condimente, putin ulei (circa o lingura de ulei de floarea soarelui), maghiran si putina apa in care a fiert nautul. Daca observati ca e prea tare, mai turnati apa calda ca sa ajunga la consistenta dorita. Iese o pasta taman buna de intins pe paine.

Reteta de baza este aceasta.

Daca aveam usturoi la indemana foloseam cu incredere (am observat ca la pasta de linte a dat un gust minunat). Insa a mers de minune si cu ceea ce am pus eu.

Pofta buna!

Black Beauty – Anna Sewell

Pentru ca tot am scris pe facebook despre aceasta carte, am zis ca ideal ar fi sa postez si pe blog pentru cei dornici sa o citeasca.

Cei din generatia mea cred ca isi aduc aminte serialul care a aparut cand eram noi adolescenti.

Cei mici acum descopera minunata poveste a calului negru cu stea alba in frunte – Black Beauty.

Noi avem varianta in engleza de la Usborne (varianta in romana a ramas, din pacate, la casa in care am locuit pana in urma cu aproximativ 3 ani). O puteti comanda de la orice reprezentant Usborne in Romania (pe facebook sunt destul de multi). Daca dati click pe link, veti avea ocazia sa vedeti si cateva imagini cu interiorul cartii.

Black Beauty

Varianta Usborne audio puteti sa o gasiti pe amazon la un pret bun.

Pentru cei care folosesc kindle, vestea buna este ca o gasiti gratuit pe amazon, dar in varianta completa, nu cea pentru copii cum e cartea publicata de Usborne.

Lectura placuta!

 

Prietenie

Cred ca de multe ori copiii reusesc sa ne dea adevarate lectii de viata.

Am mai povestit despre grupul lor de prieteni. Se cunosc de cand avea Daria 2 ani si jumatate, iar Andrei avea 6 luni. Sunt 6 prieteni in grup – doua fetite, patru baieti. Trei din ei sunt in clasa a IV-a, Daria este in clasa a III-a, doi sunt in clasa I.

Saptamana trecuta, copiii au primit cadou un scrap-book (multumim, Vio) si au decis ca vor sa puna fotografii din ultimii ani cu prietenii lor. Nu sunt asezate in ordine cronologica, ci mai degraba in ordinea amintirilor.

De-a lungul anilor, au invatat sa se joace impreuna, sa se adapteze la relatia lor in continua schimbare. Cand ne-am mutat, m-am temut ca nu vor continua sa mai fie prieteni, dar s-a dovedit ca lucrurile nu stau asa.

Chiar daca se vad rar, relatia de prietenie s-a pastrat in acesti ani.

Daria si prietena ei, Andreea, vorbesc la telefon periodic, prin what’s up aproape zilnic.

Noroc cu tehnologia, nu?

Anul trecut, o colega de-a Dariei s-a mutat la Cluj. Cumva, fetele au ramas prietene si vorbesc din cand in cand pe what’s up. Nu m-as fi gandit ca vor reusi, dar reusesc ele sa mai discute si sa mentina prietenia pe care au legat-o in clasa a II-a.

De anul trecut, Daria si-a facut o prietena in clasa, A. Stau impreuna in banca (cred ca doamna a stiut ce a stiut de le-a asezat impreuna) si prietenia lor e mai puternica decat inainte. Chiar daca au existat situatii cand prietenia lor a fost testata (asta e! se intampla inca din copilarie sa incerce unii sa faca una ori alta ca sa distruga ceva), uite ca au reusit sa se apropie si mai mult.

Amandoua sunt nascute la cateva zile distanta si, pentru prima data, am constatat anul acesta ca A. chiar o cunoaste pe Daria destul de bine. Saptamana viitoare este ziua fetitei mele, iar prietena & colega i-a daruit cate ceva pentru fiecare pasiune de-a Dariei: o bentita lata, o curea pentru fustitele ei, o carte, bomboane. Cel mai important cadou pentru Daria? Felicitarea scrisa si desenata de prietena ei. Ceva din sufletul A.-ei a ajuns in acele randuri si au induiosat-o pe Daria, dar si pe mine.

Si la Andrei, interventia doamnei s-a dovedit de bun augur. Inca de anul trecut, s-a imprietenit cu L. si se jucau impreuna, insa de anul acesta stau in aceeasi banca. Amandoi au un umor pe care doar ei il inteleg (sic!), se distreaza pe seama baietilor mai inalti din clasa si nu prea cedeaza in fata lor. Gasesc ei solutii cand sunt in impas. Spre ex., intr-o zi, L. si-a uitat acasa un caiet si a rugat-o pe Daria sa ma sune ca sa o sun eu pe mama lui sa il trimita pe tatal lui sa ii aduca caietul. Ati inteles ceva? :) )))) Da, au idei! Cand Andrei este suparat, L. este cel care il linisteste. Daca Andrei face o prostie, L. imi spune cand ma vede (da, aflu tot! ;) ).

Ca si in cazul fetelor, si baietii sunt competitivi, dar se ajuta intre ei daca este nevoie.

Indiferent daca vorbim despre faptul ca impart gustarea pe care o au la ei ori ca se simt la concurenta (una buna, nu va faceti griji) cand este vorba de scoala, important este ca se aseamana si ca sunt uniti.

In toamna, se intampla ca Daria sa nu vada la tabla foarte bine. Initial, nu i-a spus nimic doamnei si rezolva situatia sunand la A. ori la alte colege din clasa. Ulterior, acest lucru s-a rezolvat pentru ca a aflat doamna si a facut cateva modificari. Ideea este ca, desi nu a spus la clasa – sper sa prinda curaj sa vorbeasca altadata, a gasit o solutie ca sa nu se duca la scoala cu lectiile nefacute. Mai discuta intre ele cand nu sunt sigure ca au notat corect de la tabla ceea ce inseamna ca reusesc sa se descurce. Spre deosebire de adulti, nu le impiedica orgoliul

La Andrei la clasa este alta situatie. Baietii au tendinta sa nu isi noteze toate temele asa ca primim telefoane pe seara ori mesaje pe what’s up ca sa ii ajutam. Cumva, Andrei e mai responsabil (desi nu se intampla mereu), iar mamele au ajuns la concluzia ca de la noi pot afla ce teme au, ce materiale sa pregateasca pentru ora de arte etc. Dar si noi sunam/dam mesaje daca Andrei lipseste de la ore pentru ca nu vrea sa mearga la scoala fara temele facute. O fi el nazdravan si face boacane, dar macar este constient ce inseamna scoala si responsabilitati.

Ce imi doresc mult?

Ca prieteniile sa ramana sincere, copiii sa fie fericiti si linistiti in continuare. Indiferent de experientele care ii asteapta, sa invete din ele si sa mearga mai departe impreuna.

Va doresc tuturor sa aveti un prieten de suflet cu care sa vorbiti si sa va simtiti in largul vostru.

Meniu diferit

De cand ne-am mutat, multe lucruri s-au schimbat.

Daca m-ar fi intrebat cineva in urma cu cativa ani ce mananca copiii mei, nu as fi enumerat prea multe feluri de mancare pentru ca nu prea vroiau sa incerce ceva diferit.

Dar lucrurile se mai schimba. Amandoi mananca telemea de vaca sau de oaie (inainte nu s-ar fi atins de nimic). La partea de lactate, lapte si iaurt beau amandoi, in schimb smantana doar Daria mananca (Andrei mananca, dar cu chiu si vai). Cand le pregatesc placinta cu branza ori macaroane cu branza sunt prezenti amandoi la datorie (aka la masa).

Nu m-as fi asteptat sa le placa icrele, insa de aproximativ doi ani ei sunt cei care cer sa le pregatesc pentru masa de seara. Pate de ficat manca doar Andrei de cand era mic, insa acum sunt amandoi innebuniti dupa acest tip de gustare. Pasta de peste este preferata lui Andrei.

In ultimele luni, am mai bifat cate ceva….fasole batuta, ciorba de fasole cu ciolan afumat.

De asemenea, in anii trecuti mancau sarmale sau ardei, dar era musai sa dam la o parte totul ca sa ajunga la compozitie. Acum mananca sarmale in foi de varza, sarmale in foi de vita, ardei umpluti fara comentarii, ba inca ei sunt cei care imi cer sa le pregatesc (uneori stabilim impreuna meniul pentru saptamana urmatoare).

Nu m-as fi gandit ca vor dori sa manance placinta de dovleac ori de gutui, dar ma bucur ca m-au surprins si ca le place atat de mult.

De putin timp, am incercat alta gustare: porridge. Le place preparat simplu. Las ovazul la inmuiat de seara. Dimineata, pun ovazul la fiert cu zahar si lapte, amestec bine ca sa nu se lipeasca. Ei prefera varianta simpla, dar, treptat, le voi introduce si bucati de fructe ca sa nu se obisnuiasca cu un singur fel.

In iarna aceasta au mancat pentru prima data omleta cu ardei gras tocat marunt si branza. Alta varianta mai simpla: omleta cu marar si cascaval. Au incercat si omleta cu salam si cascaval, ardei si ceapa verde.

Ieri le-am pregatit pasta de linte pentru prima data si am ramas placut impresionata ca le-a placut. Am ales o varianta simpla de pregatire: lintea am lasat-o la inmuiat de seara. A doua zi am pus la fiert lintea (250 gr) alaturi de cartofi cuburi (500 grame). Dupa ce au fiert bine, am scurs si am pus in robot alaturi de o lingura de unt si o canuta de lapte, condimente, usturoi pisat. A iesit delicios. Alaturi de muraturi este exceptionala.

 

Ghiveiul de legume reprezinta o alta mancare noua pentru ei. In urma cu doi ani nu s-ar fi atins de el, acum mananca, desi mai comenteaza….Andrei nu vrea mazare in ghiveci asa ca se face ca nu stie ce e in farfurie si ma intreaba ce e „aia”, Daria evita ardeiul gras si ocoleste cu lingura prin farfurie de albesti numai privind :D . Am grija de fiecare data sa schimb compozitia mancarii, nu pun niciodata aceleasi cantitati ori aceleasi legume, nici nu condimentez la fel. Am invatat de-a lungul timpului ca e o greseala sa faci mereu mancarea la fel. Daca merg undeva la masa (in vizita, la restaurant etc), mananca ce li se da, insa, daca sunt obisnuiti doar cu un anumit gust, prefera sa stea nemancati. De aceea schimb mereu gustul si compozitia.

In toamna, am pus multe fructe la lada (alaturi de legume) asa ca in iarna aceasta am incercat retete noi, unele adaptate la ceea ce aveam noi, altele cautate pe net. Spre ex., preferata lor este placinta de gutui rase. Am combinat mai multe idei ca sa ajung la ceea ce le place acum. Pe foaia de aluat intinsa se presara putin gris, se aseaza un strat de gutui calite cu zahar si amestecate cu scortisoara si esenta de rom/vanilie, se pune deasupra putin gris, se aseaza a doua foaie de aluat, se face un model cu cutitul si se da la cuptorul incins (circa 30 min la 200 grade – cuptor electric).

Am mai incercat si alte retete, pe masura ce imi aduc aminte de ele, voi scrie pe blog.

Sa vedem ce mai incercam….inca nu am testat hrisca, nautul…..si mai sunt multe retete care ne asteapta.