Programa scolara pentru clasele a III-a si a IV-a

Pentru cei care au copiii in clasa a II-a (si sunt interesati sa afle ce vor invata anul viitor presupunand ca nu se mai schimba ceva!), a III-a ori a IV-a, click aici si aflati de pe site-ul ministerului care este programa scolara

Ce faci cand copilul tau iti spune ca nu mai crede in Dumnezeu

Saptamana trecuta am avut o surpriza (sa nu zic „soc”) cand Daria mi-a spus ferm convinsa ca ea nu crede ca exista Dumnezeu.

Este prima data cand spune asa ceva si am ramas surprinsa mai ales ca in toamna era incantata si ma batea la cap sa o las la orele de religie de la scoala. Desi auzisem si citisem multe pe net despre orele de religie (inclusiv anul trecut am avut o discutie cu Daria despre ceea ce le spusese la scoala profesorul de religie, dar am rezolvat-o usurel), am decis sa o las sa participe la ore si sa vad pe parcurs ce si cum.

Cand am auzit-o spunand in masina acest lucru, am ramas fara cuvinte in prima instanta.

Ce se putuse intampla de un copil care era entuziasmat de ore sa treaca la polul opus?

Doua motive!

Doua motive pe care cu greu le-am scos de la ea, dupa multe insistente din partea mea si a lui Andrei.

Primul motiv a fost foarte dificil: se rugase sa o invie pe Iris (catelul nostru micut otravit anul trecut). Se pare ca atat profesoara de religie, cat si soacra mea i-au spus ca Dumnezeu face minuni. Ba inca, soacra mea i-a spus ca au fost situatii mentionate in Biblie cand oamenii s-au rugat si cei cu adevarat credinciosi au inviat.

Bun!!!

Ba nu!

Nu e bine deloc!

Mi-a luat ceva timp sa o fac sa inteleaga ca nu se intampla astfel de minuni, iar ceea ce apare in Biblie sunt povesti adunate ca intr-o culegere. Mai mult succes a avut sotul meu care a citit si a studiat Biblia si a putut sa ii aduca argumente solide.

Nu am reusit sa discut cu soacra mea despre acest aspect, dar acesta este un lucru prioritar pentru aceasta saptamana. De acum, nu mai vorbeste cu copiii despre nimic religios pentru ca ma trezesc maine-poimaine ca unul din ei face cine stie ce prostie (sa nu zic nenorocire) in inocenta si naivitatea lor de innebunesc de durere, iar ei cine stie ce patesc de urma acelor fapte.

Al doilea motiv….acesta a fost cel mai greu de smuls, dar mai usor de explicat si contracarat: de ce nu i-a implinit dorinta de a fi super-erou??!

Pfff…cu asta m-a dat gata! Ea isi dorea super puteri ca sa poata face bine in lume, sa prinda hoti etc.

Cum n….un copil de 8 ani cu capul pe umeri ajunge sa creada astfel de tampenii e peste putinta mea (cel putin in acest moment) de intelegere.

In fine, am avut ideea sa ii explic ca toti putem avea super puteri si i-am povestit despre coletul pe care l-am trimis in urma cu ceva timp catre Gavi care continea o pereche de adidasi , 2 camasi pentru un baietel si o fetita. Atat am avut disponibil la acel moment, atata am trimis. In curand facem iarasi ordine in dulapuri si adunam mai multe asa ca vom face un colet mai mare un pic.

I-am explicat ceea ce mi-a scris Gavi ca mamica copiilor a inceput sa planga cand a primit micile noastre daruri pentru ca nici nu se astepta la asa ceva, nici nu era vreo sarbatoare cand oamenii obisnuiesc sa fie mai darnici. (da, stiti deja parerea mea despre cei care isi aduc aminte de cei sarmani doar de 2 ori pe an asa ca nu voi insista acum pe aceasta tema).In plus, asa cum ne povestise Gavi, acel baietel mersese toata iarna intr-o bluza de trening si tensi  la scoala, dar nu lipsise deloc. Si el poate fi considerat un super-erou pentru ca a facut un sacrificiu ca sa invete carte!

Pornind de la acest subiect, i-am explicat Dariei ca, pentru acea familie, noi suntem un fel de super-eroi, asa cum e si Gavi pentru ca au primit ceva ce nu asteptau, nu sperau, dar aveau nevoie. Pentru ei, cei care ii ajuta cu atat cat pot …..ei bine, acei oameni sunt un fel de super-eroi. Pentru parintii care abia reusesc sa asigure paine pe masa copiilor si nu intra in discutie hainute, incaltaminte ori jucarii, ei bine, pentru ei…cei care le trimit ceva sunt undeva …in inima lor! Putem considera ca si mama copiilor este un super-erou pentru ca munceste pe rupte pentru orice poate sa le ofere copiilor ei!

Acum…sper sa nu mai am vreo surpriza neplacuta …..

Momentan, i-am explicat Dariei ca….din moment ce vantul nu il vezi, dar il simti, nici pe Dumnezeu nu il vezi, dar stii ca exista. Nu e nevoie de dovezi, daca stii acest lucru in inima ta.

Inca nu stiu ce altceva sa ii spun, dar asta e o tema de gandire pentru mine si trebuie sa stabilesc exact ce pot sa ii spun si ce cred si eu cu adevarat. Intai trebuie sa faca distinctie intre ce scrie in Biblie, ce spun oamenii si ce sunt invatati la ora de religie. Apoi….vedem….

Voi cum ati proceda?

Fii prietenos, nu rautacios!

Banuiesc ca toti ati auzit de aceasta campanie al carui promotor este Alex Velea.

Pentru cei care nu au auzit ori nu stiu exact despre ce este vorba, voi incerca mai jos sa va explic ceea ce am inteles eu, ceea ce am discutat aseara la conferinta dedicata acestui subiect unde am participat alaturi de mai multe mame bloggerite.

In primul rand trebuie sa discutam despre ce inseamna fenomenul de „bulling”. Pe scurt, ar inseamna agresiune verbala ori fizica. Pe vremuri, astfel de copii/adulti erau considerati derbedei (nu sariti in sus cand cititi termenul, stiti prea bine ca asa erau numiti cei care se luau de altii fara motiv doar pentru a demonstra ca ei sunt tari si puternici, iar ceilalti trebuie sa li se supuna).

Astazi, fie din cauza mass-mediei care aduce in atentie tot mai multe cazuri, fie din cauza societatii care pare sa se „degradeze” treptat, tot mai multi copii sunt agresati indiferent ca discutam de prescolari, scolari ori liceeni.

Pentru ca de multe ori copiii agresati nu isi dau seama ce se intampla ori nu au cu cine sa vorbeasca, Cartoon Network impreuna cu Asociatia Telefonul Copilului au creat aceasta campanie.

Mai jos aveti cateva clipuri care pot fi de ajutor cand le explicati celor mici ce inseamna acest „fenomen” si cum sa reactioneze/actioneze

Eu v-am povestit cum a reactionat Daria cand un coleg a vrut sa ii ia cutia de suc. Asta nu inseamna ca nu imi e teama ca acel baietel ar sta deoparte, la distanta de ea. Imi este teama ca ar putea deveni violent in timp. Dar…..stiu ca o rezolvare tot s-ar gasi. Indiferent ca as merge eu ori sotul la scoala, ca am discuta cu invatatoarea si parintii respectivului baiat…tot s-ar incheia …Momentan, am inteles importanta faptului de a o lasa pe Daria sa isi castige respectul agresorului pentru ca numai asa va reusi sa il tina deoparte: infruntandu-l!.

In regula….sa discutam acum despre ce inseamna Telefonul Copilului. In primul rand, exista un program (desi eu as zice ca nu ar trebui sa existe ore fixe pentru ca nu se stie niciodata cand un copil simte nevoia sa se descarce): de la 8.00 la 0.00 in fiecare zi, de luni pana duminica.

In al doilea rand, sa stiti ca si voi puteti fi voluntari in cadrul acestei asociatii. Cred ca mereu este nevoie de ajutor si de oameni care sa poata participa la actiunile din scoli, din mediul rural ori urban.

Potrivit doamnei directoare executiv a acestei Asociatii, la numarul de telefon 116 111 au sunat foarte multi copii pentru a povesti ce li s-a intamplat. Culmea e ca nu doreau sa intervina cineva pentru ei, ci isi doreau sa afle ce pot face ei insisi pentru a ii opri pe agresori.

Problema este ca, de multe ori, agresiunile au fost fizice, iar copiii – victime au ajuns la spital.

Un fenomen grav este cel in randul adolescentelor agresate de colege care au ajuns la auto-mutilare. Aici e o situatie care ma face sa ma cutremur si sa ma intreb: unde sunt cadrele didactice? unde sunt body-guards de la scoala? Pentru ca aceste agresiuni au loc in cadrul/in incinta scolilor! Si totul se intampla in colectivitate!

Va aduceti aminte video-clipurile postate de adolescenti pe youtube in anii trecuti unde colege/colegi se adunau si ii bateau fara mila pe cei considerati diferiti?

Ce facem daca tocmai copilul nostru este cel agresat? Nu ne putem transforma toti in agresori, nu? Nu putem sa ne ducem noi ca parinti si sa ii batem pe copiii agresori! Daca nu se poate discuta cu parintii agresorului, daca copilul vostru a fost agresat, in primul rand obtineti un certificat medico-legal. In al doilea rand, sunati la 116 111 si cei de acolo va vor consilia pas cu pas pentru a iesi din impas si pentru a gasi o rezolvare.

Nu sunt doar discutii teoretice, e vorba de consiliere psihologica, este vorba de sfaturi juridice.

Din cauza fondurilor limitate, o campanie mai puternica, directa in scoli nu e posibila. Pentru moment, se merge pe campania media si pe conferinte unde sa participe adultii (cadre didactice, parinti, ziaristi, bloggeri etc) care sa duca mai departe aceste informatii care speram noi sa faca diferenta intre un caz de agresiune si unul incheiat cu bine pentru partea vatamata.

Revenind la ceea ce s-a intamplat aseara…In timp ce noi ne aflam in sala de conferinte (un cadru intim, unde s-a discutat, s-au pus intrebari, s-au dat explicatii), copiii se jucau cu mascotele de la Cartoon Network si erau invatati diverse lucruri despre ce inseamna bullies si cum sa reactioneze daca sunt agresati ori vad ca cineva este agresat. Partea aceasta mi se pare cea mai importanta!

De multe ori, inclusiv adultii au tendinta sa mearga mai departe, sa inchida ochii atunci cand vad ca cineva este agresat. Asa ca ce asteptari avem de la copii?

Sa stiti ca ati fi uimit cum gandesc unii copii care ar putea da o lectie adultilor. Urmariti acest filmulet care a circulat pe fb in urma cu putin timp si sa aveti rabdare pana la final pentru ca veti fi uimiti

Sper ca tot mai multi parinti sa isi faca timp si sa discute cu proprii copii (indiferent de varsta) pentru a-i ajuta sa inteleaga ca, de multe ori, inclusiv agresorii sunt tot victime ale propriilor familii, ale mediului in care traiesc. Copiii sunt cei care trebuie sa invete sa reactioneze, sa nu stea pe ganduri si sa anunte adultii care le sunt in apropiere atunci cand se intampla ceva de acest gen.

Este important sa ii invatam de mici sa nu stea pasibili cand vad ca sunt agresati altii, dar nici sa nu se puna ei in pericol. Trebuie sa apeleze la un adult. E drept ca au fost cazuri in care chiar invatatoarele le spuneau copiilor sa nu cumva sa transmita parintilor intamplarile de la scoala, dar comunicarea din propria familie este esentiala si este extrem de important sa aveti o relatie de prietenie cu proprii copii astfel incat sa stiti mereu ce se intampla.

Saptamana trecuta, Nicoleta, o prietena de-a mea, m-a invatat jocul despre care v-am povestit la vremea respectiva cu ajutorul caruia pot sa inteleg si mai bine ce se intampla cand nu sunt eu cu ei. La noi a functionat foarte bine…incep eu prin a le povesti cum a fost ziua mea, apoi inchei spunand ca ziua mea a avut culoarea x, forma animalului y, gustul z….Dupa aceea ii rog pe ei sa ma imite…..Uite asa am aflat cand Andrei a fost suparat din cauza unei intamplari de la scoala, cand Daria s-a bucurat de ceva legat de colegii ei….etc…

Indiferent ce alegeti, important e sa comunicati cu proprii copii. Si sa nu uitati ca, atunci cand nu stiti ce sa faceti, puteti apela 116 111 pentru consiliere.

p.s.: da, au fost copii care pur si simplu sunau la acest numar pentru a spune poezii ori pentru a-i ruga pe cei de la asociatie sa le verifice temele prin telefon….da, copiii sunt mereu surprinzatori….insa aceste telefoane arata doar ca sunt neglijati de proprii parinti si ei simt nevoia sa fie apreciati si ajutati!

 

Actiuni si reactii…la scoala

Stiu ca fiecare generatie, fiecare clasa, fiecare grup de copii cuprinde anumite caractere sa le numim asa.

De obicei, intr-o clasa, intr-un grup etc intalnim mai multe „tipuri/genuri” de oameni copilul bun, generos, copilul energic, cel sportiv, cel agresiv, cel care are rol de mediator etc.

De-a lungul timpului, am povesti cu ce s-au confruntat Daria si Andrei la gradinita si la scoala si banuiesc ca acest lucru se intampla peste tot, e ceva general.

Daria a avut perioade cand nu stia cum sa reactioneze daca era impinsa, lovita ori „agresata verbal”, apoi a avut perioade cand a dat cate o replica de ma miram eu de unde i-a venit ideea….

Am vazut ca Andrei reactioneaza mai degraba cand este agresat fizic. In schimb, cand este „agresat verbal” nu zice mare lucru. Doar se inroseste, strange pumnii si atat.

De la faza cu ora de sport de care v-am povestit in urma cu ceva vreme, s-au mai intamplat doua lucruri la Daria la clasa, doua situatii in care ea a reactionat diferit.

Copiii mei s-au imprietenit cu doi frati: sora este in clasa cu Daria, fratiorul este in clasa cu Andrei. Cand R. a lipsit de la scoala fiind bolnava, doua colege de-ale Dariei (sunt surori gemene) s-au luat de fiica-mea spunandu-i sa stea la distanta de R. ca  e prietena lor, sa nici nu se gandeasca sa mai vorbeasca cu R. Initial, Daria s-a infuriat si le-a raspuns ca e treaba ei, nu a lor, apoi a incercat sa dea replica la fiecare fraza de „atac” a celor doua.

Cand am luat-o de la scoala, era furioasa si stresata din cauza situatiei. Rasesera de ea si in legatura cu niste jucarii si alte chestii de genul asta ceea ce o enerva si mai rau. I-am explicat ca fetitele vor face si mai rau daca le arata ca are o reactie nervoasa si ca, din punctul meu de vedere, este mai bine sa nu le dea satisfactie, sa incerce sa nu lase sa se vada ce simte.

Nu a fost de acord cu mine si a zis ca va avea ea grija de tot in curand.

A doua zi, era foarte vesela. S-a dus la una din ele si i-a spus direct o fraza care pe mine, sincer, m-a facut sa rad cu lacrimi, dar am apreciat ideea in sine: „Daca vrei ca flacara prieteniei noastre sa nu se stinga, ai face bine sa discuti cu sora ta si sa va schimbati atitudinea fata de mine!” si apoi a plecat.

Habar nu am de unde i-a venit ideea! Daca ne-am fi uitat la vreo telenovela ceva de genul asta as fi zis ca de acolo a scos „celebra fraza”, dar asa….

Oricum, ideea e ca a functionat si cele doua surori gemene  se pare ca nu s-au mai luat de Daria.

Ieri a fost o alta situatie la ea la clasa. Un baietel (genul de baiat solid, tupeist) se pare ca se duce pe la toti copiii (in special la fete) si ia din mancare. S-a dus si la Daria care avea un  croissant si o cutie de suc cu portocale si i-a zis „Da-mi cutia de suc!”. Daria, evident, ca nu a tacut (nici nu ma asteptam, de altfel), s-a ridicat in picioare si a zis: „Du-te in banca ta imediat si lasa-ma in pace! Daca nu pleci, o chem pe doamna!”

A functionat!

E drept ca am tot discutat cu ei despre actiunile unora si altora, mai degraba in teorie, dar nu ma asteptam sa reactioneze Daria in felul acesta. Stiu ca nu se mai lasa intimidata de alti copii de ceva vreme, dar tot ma surprinde.

In schimb, la Andrei la clasa e o alta situatie.

El e in clasa pregatitoare. Aici sunt copii de la 6 la 8 ani. Sunt 2 baieti mai mari, mai inalti si mai solizi un pic decat ceilalti, extrem de tupeisti care se iau de ceilalti copii. Dar….dupa ce rad de ei, ii umilesc si asa mai departe…..vin si isi cer scuze…..apoi o iau de la capat.

Cu unul din ei, Andrei a avut de-a face de cateva ori si nu a reactionat cam deloc. Nu i-a zis nimic, s-a inrosit, a strans pumnii de nervi, s-a simtit prost…dar nu a zis absolut nimic. Stiu ca, daca l-ar lovi, Andrei ar da imediat si el (a patit-o la gradinita cu 2 baietei despre care v-am povestit la acea vreme; iar anul trecut o aparat-o pe Daria de un baiat de la ea din clasa care a lovit-o destul de tare de a ramas cu o vanataie pe coapsa, mare cat mana mea).

Problema este ca el nu stie ce sa faca. Pentru ca L.vine la el si isi cere scuze dupa ce il umileste ori rade de el, Andrei se simte prost sa ii zica ceva.

Cred ca zilnic am discutii cu el despre cum ar trebui sa reactioneze si ce ar trebui sa ii zica. O data la cateva zile, L. isi aduce aminte sa mai treaca pe la Andrei si sa ii mai zica ceva…

I-am explicat lui Andrei ca as putea discuta cu mama lui L. (desi sunt convinsa ca nu as rezolva nimic dat fiind ca am observat atitudinea ei de „tanti”), insa mi se pare mai important sa castige respectul celorlalti prin propriile forte.

Este si foarte adevarat ca Andrei nu pune la suflet problemele acestea decat pe moment, apoi uita de ele pana data urmatoare.

Sper sa gasesc  o solutie.

Pana una alta, o sa reiau lectura cartilor cu situatii de acest gen (cele cu povestioare pentru copii) ca sa ii arat efectiv lui Andrei ca e normal sa reactioneze, nu sa taca.

Linkuri utile catre site-uri cu teste pentru evaluarea scolarilor (ciclu primar)

Anul acesta, Daria va da evaluarea nationala la matematica si limba romana asa ca …..am zis ca ar fi util sa caut teste similare pe care sa le lucreze o data pe saptamana pentru a fi obisnuita cu mai multe stiluri de exercitii.

In principiu, ea nu are emotii pentru ca a participat la concursuri de cand era mica. Nu la toate, dar la suficiente incat sa nu se simta stresata ori sa le ia in ras.

Mai jos aveti o lista de linkuri de unde puteti printa teste la cele doua materii indiferent de clasa (am gasit si testele Comper pentru clasa pregatitoare, spre exemplu)

1. Concursurile Comper

Aceste concursuri nu au taxa de participare, iar testele mi se par interesante, necesitand logica si atentie.

2. Teste pentru evaluarea nationala (pentru toate clasele in casuta din partea stanga, inclusiv pentru bac)

3. Teste si fise de lucru indiferent de nivel (eu va las un link catre cele de clasa a II-a, dar puteti gasi si pentru gradinita daca va intereseaza nu doar pentru scolari)

4. Cateva modele de teste pentru evaluarile nationale (mai jos in articol gasiti linkurile)

5. Alte variante de teste (le veti regasi si pe cele de mai sus)

Acestea au fost linkurile de unde puteti descarca gratuit testele. Am gasit inca cateva, dar nu le-am vazut asa ca nu stiu cum sunt. Cand aflu, va anunt. Vi le dau si pe acelea ca sa va faceti o idee ori sa le comandati daca va intereseaza

1. Culegere de teste

2. Mai multe carti cu teste pentru copiii care dau evaluare nationala

completare:

O doamna invatatoare de pe fb mi-a dat mai multe denumiri de edituri unde puteti gasi teste pentru evaluarea nationala

3. Booklet

4. Sinapsis

5. Deltacart

 

 

 

Pentru ca tot ati intrebat

Stiu ca uneori suntem toti in pana de  idei si nu mai stim ce sa le dam copiilor la scoala ori la micul dejun astfel incat sa le asiguram necesarul de calciu, vitamine, minerale….

M-ati intrebat pe mail, dar si pe mesageria fb ce fac eu.

Depinde de inspiratie, de buget.

De cele mai multe ori stabilesc un buget saptamanal si o lista de mancaruri/gustari pentru copii.

Pentru ca Daria si Andrei mananca micul dejun acasa, am grija sa le dau ceva consistent, dar nu exagerat. Depinde de la zi la zi, dar micul dejun consta din mai multe variante: pate de ficat de casa, felie de branza de vaca/oaie/capra (cat mai desarata cu putinta), cereale cu lapte/iaurt (azi am gasit chiar un produs pentru copii la Penny Market si am luat cate doua cutiute sa vad daca le plac), oua ochiuri (maxim de doua ori pe saptamana) etc.

Pentru scoala au fiecare cate o cutie de gustari unde le pun fie o cutie de suc din fructe (am gasit cutiute micute cu portocale, ananas, mere, mix la Penny Market – pretul este undeva la 1,5 ron/cutia daca nu ma insel) si o napolitana cu lapte/ciocolata ori un croissant / un produs de patiserie (daca am timp, le pregatesc eu ceva, daca nu am timp, le cumpar). Am incercat si varianta cu sandwishuri la ei, insa nu puteau sa le manance si veneau acasa cu ele. In unele zile, au la ei cate o banana ori mar, portocala….asa cum doresc si ei sa manance.

Mai nou, Daria mi-a cerut sa ii fac salata de fructe sa ia la scoala asa ca m-am conformat si, in loc de furculita de plastic, am ales sa ii pun ceva special, colorat. I-am cumparat si fructe confiate pe care le adaug langa celelalte fructe. Salata o pregatesc dimineata inainte de plecare.

Amandoi au la ei sticulete micute cu apa. Daria are si bani in portofelul ei in cazul in care isi termina apa sa poata merge la bufetul scolii sa isi cumpere alta. Andrei are dozator de apa la clasa asa ca poate sa ii umple sticla de acolo daca o termina.

Vin acasa la pranz si mananca ciorba/supa, felul doi (depinde de zi: mazare cu carne, orez cu legume, piure cu aripi pane ori pui shanghai etc).

Dupa-amiaza au o gustare pregatita de mine ori un fruct la alegere. Seara este cina si acolo e ceva la alegere in functie de meniul zilei respective (daca a fost un meniu pe care eu il consider mai greu cu carne si mancaruri consistente, atunci cina este mai lejera; dar nici in celalalt caz eu nu consider ca e necesar sa aibe o cina greoaie care sa ingreuneze digestia si, ulterior, somnul asa ca mesele le stabilesc in functie de starea lor si de ceea ce consider ca e potrivit in acea zi).

gustari pentru scoala